Organizarea ” democratică ” a alegerilor

Perioada octombrie 2015-aprilie 2016 a fost o perioadă de foc la Universitatea ”VASILE ALECSANDRI” din Bacău, când s-au organizat alegerile pentru toate structurile din Universitate, de la nivel de departament, pană la funcția supremă de Rector.

Având o experiență de 2 mandate ca rector, evident că ai o imagine foarte clară a opțiunilor electoratului. Așa că se pune problema ce facem ca să ne menținem influența. Legal nu mai se poate obține încă un mandat. Așa că singura variantă ar fi ca să se obțină o funcție care să permită „controlul” de la distanță a viitorului Rector și a Consiliului de Administrație. Funcția care satisface această cerință este cea de Președinte al Senatului. Așa că primul obiectiv este cel de obținere a controlului Senatului, Senatul fiind cel care organizează și alegerile pentru Rector.

Pregătirea

Că să poată controla Senatul era nevoie de o atentă alegere a viitorilor membri în senat. Suntem însă într-un proces electoral, iar din păcate membrii Senatului nu pot fi numiți ci aleși. Se punea problema cum se poate că alegerile să fie de fapt niște numiri controlate ale anumitor persoane „de încredere”. Singura modalitate era „îmbunătățirea” Regulamentului de alegeri. Așa că prin regulament s-a consfințit o schemă care nu a dat greș. Ideea a fost că la nivel de departament, se vor distribui un număr de locuri pentru structurile de conducere, Consiliu Facultății și Senat. Numărul de locuri este stabilit foarte riguros, după o formulă matematică „democratică”, iar cel mai interesant aspect a fost că pe acel număr de locuri nu se puteau desemna decât un același număr de candidaturi. Deci la nivel de departament pentru un număr de locuri avem un același număr de candidați. Al doilea punct forte a fost că desemnarea candidaților urma să se facă „democratic” prin vot deschis, și nu secret, deoarece așa cum ni s-a explicat, era vorba de desemnare, nu de alegeri. In concluzie, departamentul desemnează prin vot deschis o persoană care urmează să fie singurul candidat pe un post ales prin vot secret. Curat democrație! Iar dacă printr-un miracol, candidatul era respins la votul secret, departamentul putea să îl propună din nou, până când ar fi întrunit numărul necesar de voturi.

Efortul s-a indreptat acum spre controlul la nivel de departament al nominalizărilor.

Implementarea

Cei 8 ani în funcția de Rector au fost suficienți pentru a se elimina multe persoane contestatare, în principal prin schema arătată într-o postare anterioară. În funcțiile de conducere din marea majoritate a departamentelor erau deci persoane de încredere. Cum departamentele sunt formate din 10-15 cadre didactice, este ușor ca prin ”lobby” (citeste hărțuire, intimidare, amenințare, șantaj, dezinformare) să fie convinsă masa necesară de vot adică 50% care să voteze candidații deja stabiliți. Astfel încât în multe departamente desemnarea acestora a fost o formalitate. Acolo unde lucrurile nu au ieșit așa cum fusese stabilit, alegerile s-au refăcut pe motive de vicii de procedură, până când nominalizările au fost suficiente ca in Consiliu Facultății sau Senat să fie majoritatea de încredere. Votul la nivel de universitate era o formalitate, pentru că noțiunea de alegeri a fost pervertită și transformată practic în numire, atât timp cât pentru un număr de locuri era un număr egal de candidați, iar ca un candidat să fie respins trebuia să fie tăiat de pe buletinele de vot de cel puțin 50% din cadrele didactice sau reprezentanții studenților cu drept de vot.

Concluzie

În prezent, foștii prorectori, fideli rectorului care a organizat acest sistem, au rămas pe funcțiile de prorectori, dar sunt în același timp și membrii Biroului Senatului, majoritatea decanilor și directorilor de departamente fiind de asemenea membri în Senat. Cine deține în aceste condiții puterea totală în universitate?

Toate cele bune

Marius Stamate în a 4-a zi de grevă a foamei