”Grija” fata de student
A devenit o modă ca în toate materialele realizate de către universitate să apară sintagma ”învățământ centrat pe student”.
Hai să vedem cum funcționează:
1. Deși se fac eforturi deosebite pentru a aduce peste 20 de candidați la un program de master cu plată, conducerea universității decide că programul nu poate începe, nefiind eficient din punct de vedere economic. Aceasta, după ce o parte din soldul facultății a fost transferat la altă facultate pentru a susține alte programe ineficiente, pe criterii cunoscute doar de o singură persoană.
2. Deși s-au făcut eforturi pentru a demara un program de master obstrucționat în fel și chip, studenții care au ajuns în anul II sunt chemați imperativ (prezența obligatorie), încuiați în secretariat și presați să semneze o cerere prin care cereau mutarea la un alt master. Studenții nu au fost de acord, masterul a fost desființat printr-o hotărâre ”democratică”. Trebuie subliniat faptul că nu a fost prezentată nicio analiză financiară, iar coordonatorul de program nici măcar nu a fost anunțat despre acest lucru. De fapt, cu câteva luni în urmă s-a încercat acreditarea ideii pierderilor financiare imense la acest master pe baza unor situații financiare eronate. După ce am demonstrat cu documente falsitatea afirmațiilor, discuția a încetat, pentru ca acțiunea să fie finalizată acum.
3. Tot în interesul dus la extrem al studenților, au fost crescute dincolo de limitele rezonabile formațiile de studiu. A face orele de laborator cu 29 de studenți în același timp este evident în interesul lor. A face o serie de curs cu 273 de studenți presupune distrugerea unui amfiteatru, doar ca numărul de scaune disponibile să fie suficient. Știți cum se spunea: ”totul pentru front, totul pentru victorie”.
4. Creșterea calității actului educațional a fost făcută și prin creșterea aberantă a normei didactice și prin plata sub nivelul salariului minim (dacă se plătește) a orelor suplimentare. Un cadru didactic universitar, care teoretic face și cercetare, are acum o normă didactică apropiată de maximul impus prin lege, valoare stabilită desigur ”cu respectarea standardelor de asigurare a calității”.
Concluzia este că politica financiară a universității l-ar umple de încântare pe Hagi Tudose: soldul universității (diferența pozitivă dintre venituri și cheltuieli) a crescut din 2014 în 2015 de la 4.143.534 lei la aproape dublu, 8.153.523 lei, chiar dacă în aceeași perioadă numărul de posturi de conducere a crescut, cu indemnizațiile corespunzătoare. Sau altfel spus, încasăm bani pentru pregătirea studenților, dar îi cheltuim pentru noi (managementul) sau îi punem la ciorap, pentru că studenții și restul cadrelor didactice nu au nevoie de ei. O să cheltuim din ce în ce mai puțin, până când vom ajunge la situația ideală, în care nu vom mai cheltui nimic. Rețeta unui management de succes.
