Cum poti concedia, aparent legal, un profesor universitar
În primul rând, se alege persoana care urmează să fie „restructurată”. Criteriile de restructurare avute în vedere sunt legate de apartenența la grupul celor care sunt indezirabili din diferite motive și conțin în mare următoarele etape:
Pregătirea
- Se caută în statul de funcții unde respectivul are norma și se notează disciplinele pe care le predă. Dacă este cazul, cel vizat este mutat într-un alt departament/facultate unde nu are ore și unde i se va putea explica foarte simplu că trebuie să își caute un alt loc de muncă;
- Se cheamă directorii de departament/decanul la discuții private, pentru a identifica planurile de învățământ în care se găsesc disciplinele respective;
- Cu foarte mare discreție se creionează un „plan de îmbunătățire periodică” a planurilor de învățământ, ca „cerință a prevederilor ARACIS”;
- Dacă se întâmplă ca disciplina să fie predată la mai multe programe de studii, echipa de „lucru” se mărește cu directorii de departament care coordonează acele programe;
- Dacă există vreo rezistență, directorul de departament este chemat la Cabinetul 1, unde este beștelit, amenințat cu desființarea programului de studii/departamentului/facultății, i se aduc aminte greșelile din copilărie care ar putea fi folosite împotriva lui, mă rog, cunoașteți tot arsenalul de lucru al unui șef adevărat;
- Principalul obiectiv al planului de îmbunătățire a programului de studii este eliminarea disciplinelor predate de indezirabili și înlocuirea acestora prin introducerea unor discipline noi, a unora cu denumiri asemănătoare sau mărirea numărului de ore la alte discipline pe baze fundamentate ”academic”;
- In paralel, se transmite pe toate canalele posibile cât de dezastruoasă este situația financiară a universității, cât de necesară este restructurarea, chiar dacă în mod constant, la sfârșitul anului, soldul pozitiv este mai mare decât în anul precedent.
„Legalizarea”
- În secret și fără niciun anunț, se votează în bloc noile planuri de învățământ, chiar dacă vechile variante tocmai au trecut prin evaluarea ARACIS și în mod normal nu ar trebui modificate;
- De cele mai multe ori votul se face în aceeași zi la toate forurile de decizie: Consiliul facultății, ora 10.00, Consiliu de administrație, ora 12.00 și Senat, ora 14.00 (merge ca pe bandă - nimeni nu are nicio obiecție - pe de o parte, pentru că nici nu are acces practic la documentele care sunt aprobate/validate, pe de altă parte, de teamă să nu intre în colimator și să fie următorul pe listă);
- Noile planuri de învățământ nu sunt făcute publice până nu își produc efectele, în luna septembrie.
Implementarea
- La începutul lui septembrie, în același mare secret, de regulă la decanat, decanul și directorii de departament întocmesc statele de funcții, foarte atenți ca nu cumva indezirabilii să poată contesta ceva. Departamentul în care lucrează aceștia trebuie să aibă un grad de ocupare de 120% (pentru a justifica concedierea), în timp ce la departamentul aflat sub ocrotirea ”zeilor” gradul de ocupare poate fi de 35%. De regulă activitatea se face în săli încuiate și poate dura până spre dimineața;
- După completarea corespunzătoare a statelor de funcții, se organizează o ședință în care fiecare primește un extras care cuprinde doar orele lui (dacă sunt), această bătaie de joc fiind numită apoi pompos ”consultarea cadrelor didactice la întocmirea statelor de funcții”;
- Profesorii cărora le-au fost eliminate disciplinele din planul de învățământ nu au ore și nu li se recunosc competențele pentru a preda alte discipline, indiferent câte dovezi aduc în acest sens. Orele pe care le-ar putea preda sunt la alte departamente și contrar chiar regulamentelor proprii, sunt date unor persoane din afara universității sau eventual unei rude căreia trebuie să i se construiască o carieră academică;
- Aparent, singurul criteriu care contează în argumentarea deciziei înțeleptei conduceri este numele disciplinei predată anul trecut, fără nicio analiză de valoare; dacă lectorul are ore mai multe decât profesorul universitar, atunci profesorul universitar trebuie să plece în șomaj - că și așa costă prea mult universitatea ?!...
Rețeta este valabilă în fapt pentru orice cadru didactic ajuns în colimatorul liderului suprem. Acest lucru s-a perfecționat de-a lungul timpului și culmea, acțiunile in instanță ale celor concediați au fost pierdute pe baza autonomiei universitare...
Toate cele bune!
